Marius Dinca, Fondatorul companiei Active Life, ne ofera informatii utile despre sindromul de tunel carpian. „Carp” deriva din cuvantul grecesc Karpos, care inseamna „inchietura mainii”.
Inchietura mainii este inconjurata de o banda de tesut fibros care are rol de protectie a nervilor si a tendoanelor. Prin tunelul carpian trece nervul median si tendoanele de indoire a degetelor. Orice afectiune care provoaca o inflamatie sau un edem la nivelul tunelului carpian poate comprima nervul median. Iritarea nervului median determina amorteala,durere in articulatia pumului si in police (degetul mare), index (aratatorul), medius si inelar, dar nu si in degetul mic. Daca nu este tratat, pot aparea leziuni nervoase si musculare.
Semne de avertizare:
- Amorteala sau o senzatie de furnicatura sau slabiciune in mana si degete, mai ales in police, index si medius. Apare frecvent cand sofati, cand tineti un receptor sau un ziar in mana. De cele mai multe ori aceste simptome se simt noaptea si va pot trezi din somn. Motivul pentru care simptomele se accentueaza pe timp de noapte poate fi legat de pozitia flexata in timpul somnului.
- Disconfort in articulatia pumnului dupa miscari de forta sau miscari repetitive.
- Daca afectiunea este avansata, poate aparea o senzatie constanta de pierdere a sensibilitatii degetelor.
- Sindromul de tunel carpian poate fi o conditie temporara care se poate rezolva complet sau poate persista si progresa daca nu se intervine in timp util.
Pe masura ce boala progreseaza, pacientii pot dezvolta o senzație de arsura si/sau crampe si slabiciune in mana. Forta de prindere poate sa scada, ceea ce duce la scaparea frecventa a obiectelor din mana. Ocazional pot fi resimtite dureri ascutite in antebrat. Sindromul de tunel carpian cronic poate duce, de asemenea, la atrofierea muschilor din mana, in special in apropiere de degetul mare.
Ce conditii si boli pot provoca sindromul de tunel carpian?
Pentru cei mai multi dintre pacienti, cauza sindromului de tunel carpian este necunoascuta. Orice conditie care exercita o presiune asupra nervului median de la articulatia pumnului poate provoca sindromul de tunel carpian. Bolile care pot duce la sindromul de tunel carpian includ: obezitatea, sarcina, hipotiroidism, artrita, diabet si trauma. Inflamarea tendoanelor rezultate din munca repetitiva, cum ar fi tastarea neintrerupta, folosirea articulatiei mainii intr-o pozitie gresita mult timp, poate duce la un stres repetitiv si poate provoca sindromul de tunel carpian.
Cum este diagnosticat sindromul de tunel carpian?
Diagnosticul sindromului de tunel carpian este realizat pe baza simptomelor. Se face o examinare a gatului, a umerilor, a cotului si a reflexelor pentru a exclude alte conditii care pot mima sindromul de tunel carpian. Inchietura mainii este palpata pentru a simti daca este mai calda decat cealalta, mai umflata, daca sunt modificari de culoare a pielii. De asemenea, simptomele pot fi reproduse de examinator prin indoirea inchieturii mainii (manevra lui Phalen).
Diagnosticul este sugerat si atunci cand un test de viteza de conductibilitate nervoasa iese din parametrii normali. Acest test presupune masurera vitezei de impulsuri electrice ce merg pe nerv. In sindromul de tunel carpian, impulsul are viteza mai scazuta deoarece trece prin tunelul carpian. Un test de EMG (electromiograma) este efectuat pentru a exclude sau a detecta conditii care ar putea imita sindromul de tunel carpian. Un astfel de test poate sa dureze intre 30 si 60 de minute.
Testele de sange pot fi efectuate pentru a identifica conditiile asociate cu sindromul de tunel carpian. Aceste teste includ nivelurile de hormoni tiroidieni, hemoleucograma completa si analiza proteinelor. Testele cu raze X sau RMN ar putea fi de asemenea de ajutor pentru a identifica anomalii ale oaselor si ale articulatiilor mainii.
Care este tratamentul pentru sindromul de tunel carpian?
Alegerea tratamentului pentru sindromul de tunel carpian depinde de severitatea simptomelor de bolile care ar putea fi cauza simptomelor.
Tratamentul initial include, de obicei, odihna, imobilizarea mainii intr-o atela si ocazional si aplicarea compreselor cu gheata.
Cei ale caror ocupatii agraveaza simptomele ar trebui sa-si modifice modul in care isi desfasoara activitatea. De exemplu, ar trebui sa-si ajusteze inaltimea scaunului asfel incat sa nu se mai sprijine pe inchietura pumnului, sa aiba un suport din gel in dreptul tastaturii sau un mouse pad cu gel atunci cand folosesc mouse-ul. Aceste masuri, precum si pauzele periodice comibinate cu exercitii de intindere pot preveni si/sau ameliora pana la disparitie a simptonelor sindromului de tunel carpian, care sunt cauzate de suprasolicitare prin miscari repetitive.
In tratarea sindromului de tunel carpian sunt recomandate anumite medicamente antiinflamatoare, creme si geluri, vitamina B6.
Fizioterapia este un instrument benefic care poate ajuta in scaderea inflamatiei si a durerii.
Tratamente complementare
Unele studii sugereaza ca manipulrea articulatiilor mainii, a cotului si a coloanei cervicale pot imbunatati mult situatia in cazul sindromului de tunel carpian. De asemenea, exista unele dovezi ca acupunctura poate ajuta la restabilirea functiei nervoase si la ameliorarea simptomelor. Masajul muschilor si al zonelor inflamate poate ajuta foarte mult. Este important sa discutati cu medicul dumneavoastra inainte de a incepe aceste tratamente sau oricare alte tratamente complementare.
Tratament chirurgical
Pentru a se evita consecinte grave musculare sau nervoase se apeleaza la tratamentul chirurgical. Acesta se realizeaza acum cu un mic tub numit artroscop sau printr-o procedura clasica de deschidere prin taiere. Desi este mai putin frecvent, simptomele pot aparea si dupa operatie.
Exercițiile fizice
Odata ce simptomele de tunel carpian dispar, un terapeut va poate invata ce exercitii de stretching sa faceti pentru a preveni reaparitia bolii. Puteti invata ce exercitii sa faceti la locul de munca veti invata si cateva modalitati corecte pentru a efectua sarcini, astfel incat nervul median sa nu mai fie presat si astfel simptomele sa se reintoarca.
Evitarea problemei
- Luati pause mici la fiecare 30 de minute.
- Opriti activitatea timp de 60 de secunde, miscati usor articulatia pumnului si a degetelor. Faceti exercitii, stretching, miscari articulare.
- Evitati miscarile de flexie din articulatia pumnului la amplitudine maxima.
- Miscarea de apucare cu mana trebuie sa fie cat mai relaxata. O pozitie mai comoda a mainii pe stilou, tastatura, mouse, etc. permite scaderea intensitatii miscarii de strangere.
Autor: Marius Dinca