Omul este o ființă meteosensibilă, reacționând diferit la elementele climatice, în funcție de fondul genetic trebuie să-și conștientizeze meteorosensibilitatea și să-și evalueze potențialul de aclimatizare pentru a putea preveni eventualele situații de risc ce îi pot afecta sănătatea, siguranța, productivitatea și creativitatea.
Meteosensibilitatea este sensibilitatea deținută de un organism la modificările atmosferice, prin declanșarea sau amplificarea unor disfuncții sau afecțiuni aflate în stare latentă. Cauzele sunt legate de stilul de viață modern, în special al celor care trăiesc și lucrează în aglomerațiile urbane unde poluarea, alimentele chimice, stresul dar și sedentarismul sunt condiții care favorizează instalarea acestei sensibilități.
Se disting 4 tipuri de meteosensibilitate:
- Meteoroadaptabilii – cei ce se acomodează facil acestor fluctuații.
- Meteorodependenții- cei care resimt aceste influențe la nivel psihic dar și din punct de vedere al stării de sănatate manifestându-se prin irascibilitate, dureri de cap sau depresie.
- Anticipativii- cei ce presimt modificarea stării de vreme prin diferite schimbării ale cicatricelor de exemplu.
- Meteorosensibilii- cei cărora li se activează bolile deja existente ca de exemplu reumatismul.
Atmosfera ambientală și sănătatea umană este legată de confortul climatic și cel bioclimatic. Cele mai importante elemente climatice care au un impact vizibil asupra organismului uman sunt: temperatura, umezeala, precipitațiile, mișcările aerului, presiunea atmosferică, radiația solară. Fluxurile rapide ale variației temporale și diferențele spațiale denumesc acești factori climatici ca fiind cei mai agresivi dintre factorii enviromentali de stres fiziologic.
Organismul uman percepe schimbarea de vreme prin intermediul receptorilor nervoși periferici (termici, tactili și proprioceptivi) ai pielii, ai retinei sau ai aparatului respirator, informația fiind transmisă la nivelul sistemului central unde este analizată, influențând glandele endocrine, scoarța cerebrală și sistemul nervos. Fiecare reacționează diferit în funcție de vârsta organismului, de capacitatea de apărare sau adaptare și bineînțeles de boală sau afecțiune.
Temperatura are un impact mare asupra organismului. Homeostazia termică este proprietatea organismului uman de a-și regla temperatura între limitele valorilor normale, termen denumit de fiziologul Walter B. Cannanon „înțelepciunea organismului”, controlată de hipotalamus care este un mic centru al creierului cu greutatea de 4 grame, prin intermediul transpirației sau acționând asupra arterelor care duc sângele către piele.
Modificarea pozitivă sau negativă a temperaturii este receptată de piele (sistemul nervos periferic, stratul de grosime, părul), ea fiind dependentă de cantitatea de apă reținută în organism (celulele corpului conțin 70% apă) iar reglarea acesteia presupune o energie termică semnificativă.
Suprafața corpului, vârsta, temperatura exterioară și activitatea glandelor endocrine condiționează rata metabolismului bazat adică producția normală de căldură.
În funcție de vârstă, reacțiile sunt diferite în fața schimbărilor bruște de temperatură, astfel bătrânii, datorită uzării capacității de reacționare și adaptare a corpului, deasemenea și copiii neavând încă sistemul imunitar bine dezvoltat, tolerează mai greu extremele termice favorizând apariția diferitelor boli ca de exemplu gripa. Impactul fluctuațiilor de temperatură la care este supus corpul este pronunțat în relația mortalitate-temperatură.
Temperaturile pozitive extreme cauzează cele mai multe victime pe glob. Împreună cu vârsta, sexul și rasa influențează rata moratalității dar și declanșarea altor boli.
În condiții de stres cald, organismul elimină în mod sporit apa și totodată sărurile prin evaporație, conducție, convecție și radiație, ceea ce duce la epuizarea fizică și oboseală.
Evaporația apei din piele depinde de temperatura mediului extern, de umiditate și de vânt.
Conducția reprezintă transferul de căldură a corpului uman către un corp exterior cu o temperatură mai scăzută.
Convecția reprezintă înlocuirea aerului încălzit și umezit din apropierea pielii cu un altul mai rece și mai uscat. Aceasta reprezintă 15% din pierderea de căldură.
Radiația reprezintă 60% din totalul de căldură pierdut de organismul uman.
Bolile provocate de stresul cald sunt adesea de natură cardiovasculare (infarctul de miocard și accidentele cerebro-vasculare), fiind declanșate de creșterea frecvenței bătăilor inimii, dilatarea vaselor de sânge, scăderea presiunii și chiar apariția colapsului (hipotensiune arterială, tahicardie). Mai pot apărea tulburări de circulație, șocul termic (hipertermie) sau infecțiile intestinale, sincopa calorică (stare delirantă sau chiar pierderea memoriei) și insolația sau deshidratarea.
Stresul provocat de temperaturile extreme scăzute afectează persoanele cu imunitatea scăzută, în general bătrânii, nou-născuții, alcoolicii sau persoanele cu alte afecțiuni, deși intervin o serie de factori ce influențează adaptabilitatea la aceste extreme cum ar fi modul de alimentație, stratul adipos al organismului sau sexul (studiile arată că femeile dețin o temperatură mai ridicată a corpului decât bărbații).
În contact cu masele de aer rece, organismul își crează o izolare termică realizată prin termogeneză (contracția musculară) și izolarea termică ce cauzează vasoconstricția periferică, diminuarea cantității de sânge a sistemului circulator, astfel persoanele cu țesului adipos mai mare rezistă la frig.
Scăderea temperaturilor poate provocă hipotermia ce cauzează dereglări ireversibile ale organismului, aceasta se instalează când organismul prezintă sub 35g C, la 31gC intervine rigiditatea musculară iar la 24gC ritmul cardiac încetează să mai funcționeze. Organismul este expus la afecțiuni din punct de vedere cardio-vascular prezentând tahicardie (accelerarea anormală a ritmului cardiac), hipertensiune arterială, sindromul Raynaud (leziuni la nivel pulpei degetelor cauzate de frig și tulburări emoționale ce se manifestă în special la femei), crize de angina pectorală (insuficiența oxigenării inimii), declanșarea unor infecții virale (gripă, rinofaringite, amigdalite) , degerături sau agravarea durerilor reumatice.
Vremea închisă afectează funcționalitatea psihică a organismului cauzată de șederea într-un spațiu închis mai mult timp sau de scăderea luminozității atunci când creierul producând mai multă melatonină (hormonul somnului) și mai puțină serotonină (hormonul bunei dispoziții) provoacă somnolență, crize depresive, scăderea capacității de concentrare.
Centrul Național de Statistică al Sănătății din SUA, în 1978, arăta că rata mortalității este cu 15% mai mare în sezonul rece decât în sezonul cald.
Umezeala aerului are un impact asupra sănătații organismului deoarece influențează evaporația corpului dar și a stării de confort.
Umezeala relativă a aerului (utilizată în indicii de confort termic) și tensiunea vaporilor (componentă a formulei stresului cutanat) sunt parametrii ce definesc cantitatea de vapori de apă din atmosferă.
O masă de aer cald poate conține o cantitate mai mare de apă decât o masă de aer rece, astfel că ziua și vara umezeala este ridicată favorizând dezvoltarea anumitor specii de bacterii și viruși ca de exemplu bacilul tuberculozei și împiedicând evaporația ceea ce poate produce un stres pulmonar prin acțiunea acestora asupra căilor respiratorii, determinând tendința de hidratare a plasmei.
Stresul pulmonar poate apărea și atunci când cantitatea de vapori de apă este redus manifestându-se prin tendința de deshidratare sau de concentrare moleculară a sângelui.
Efectul vântului asupra organismului este unul negativ prin variațiile temperaturii și ale presiunii, fiind responsabil și de transportul insectelor și a polenului. Feohnul este un vânt descendent catabatic, cald, uscat și puternic caracterizat prin prezența ionilor pozitivi ce provoacă „stările hormonale” manifestate prin pierderea autocontrolului și accentuarea stărilor de nervozitate ce duc la numărul mare de infracționalitate.
Stimulează nervii cutanați, mărirea transpirației, creșterea circulației ce influențează negativ tuberculoza pulmonară, astmul bronșitic angina pectorală, reumatismul și epilepsia, cauzează iritabilitate, dureri de cap, anxietate, insomnii, stări de letargie.
Electricitatea atmosferei solicită organismului o permanentă adaptare la câmpul aeroelectric natural ce deține o variație zilnică și anuală. Intensitatea acestui câmp la care organismul este supus este de 50-80 V/m vara și 80-120 V/m iarna, iar în cazul apariției dipolilor noroși, crește până la 450 V/m.(Povară R. ,2006). Descărcările electrice supune organismul la solicitări fiziologice intense, iar câmpul electric pozitiv influențează pozitiv organismul deoarece aerul trece mai ușor prin țesuturi, de aici și ideea plasării sanatoriilor în astfel de zone.
Pe seama încărcării cu ioni pozitivi a atmosferei și a presiunii scăzute, cercetătorii italieni menționează „sindromul furtunii” ce induc slăbirea rezistenței organismului la atacul microbilor, dureri de cap,articulare, musculare, cefalee, insomnie, oboseală și atacul de astm.Rezultatele favorabile atenuând boli ale aparatului respirator (bronșită cronică, astm bronșitic, boli ale aparatului cardiovascular (hipertensiune), tulburări nervoase s-au obținut prin aeroionizare.
Radiațiile solare de tipul undelor electromagnetice produc efecte fiziologice nocive datorită permeabilității țesuturilor organice.Undele radiometrice se intensifică în timpul descărcărilor electrice și chiar datorită activităților antropice industriale favorizând apariția spasmelor scurte sau violente sau au somn agitat sau visuri cu scene violente. Microundele sunt produse de emisiile radio-Tv și radar, ce provoacă astenie, amețeli, cefalee, tulburări de comportament.
Radiația infraroșie este sursa indispensabilă vieții, sporind activitatea globulelor albe ce accelerează metabolismul, acționând asupra tensiunii arteriale și a pulsului. Organismul uman nu poate absorbi toată cantitatea ajună la nivelul pielii, dispunând de un sistem de filtrare selectivă la nivelul epidermei ce poate trata afecțiunile reumatismale, entorsele și luxațiile. Când pragul de 1,5-3 cal/cmp/min se depășește apar arsurile, colapsul caloric, șocul termic, insolația, fotooftalmia (leziuni pe retină), congestia vasculară a splinei, rinichilor, leziuni ale căilor respiratorii.
Radiațiile luminoase sau vizibile au caracter alternant în funcție de mișcările Pământului, provocând instalarea bioritmului diurn și anual la nivelul organismului. Modificarea forțată a bioritmului determină dereglări senzoriale și psihice.
Radiațiile ultraviolete produc efecte de fotosinteză cu rol de antirahitic și efecte de fotoionizare, cel mai reprezentativ fiind pigmentarea (bronzarea) și eritenul (reacție inflamatorie de vascularizare a pielii prin vasodilatație), cancerizarea, blefarita (inflamare pleoapei ochiului), cataracta (opacitatea organismului), deteriorarea părului. Sunt benefice în tratarea acneei, furunculozei, ulcerului varicos, sterilizării și transformarea vitaminei D2 cu rol de fixare a calciului și fosforului în oase.
Sursa: greenly.ro